sept. 102019
 

Deficientele de ritm si fluenta ale vorbirii . BÂLBÂIALĂ

C. Stanica si E.Vrasmas definesc bâlbâiala ca fiind o tulburare a vorbirii ce se manifesta prin „dezordini intermitente ale pronuntiei, repetari convulsive si blocaje ale unor foneme, omisiuni precipitate, urmate de dificultati în articularea unor cuvinte”. De fapt, bâlbâiala este o tulburare de ritm a vorbirii.

Bâlbâiala consta în repetarea unor silabe la începutul si mijlocul cuvântului, cu pauze între acestea, sau aparitia spasmelor la nivelul aparatului fonoarticulator, care împiedica desfasurarea vorbirii ritmice si cursive. Aceasta tulburare de vorbire se caracterizeaza prin: modificari de vorbire (spasme ale aparatului fono-articulator, aritmie, monotonia vorbirii, inversiuni în fraza – pentru evitarea cuvintelor „problema”, sunete care „paralizeaza” vorbirea, vorbire concisa – incompleta refuzul de a vorbi), miscari si actiuni asociate – reprezentate de ticuri sau ritualuri de deblocare sau linistire. Alt tip de simptom al bâlbâielii este reprezentat de anumite modificari psihice cum ar fi: activitate dezorganizata, încordare, neliniste permanenta legata de vorbire, negativism, nevoie permanenta de ocrotire, izolare sociala, emotivitate crescuta, tulburari ale cititului, dar si ale scrisului, comportament neadaptat.

Asadar, bâlbâiala se caracterizeaza prin întreruperea vocii, fara leziuni ale organelor fonoarticulatorii, fiind foarte vizibila si afectând profund întelegerea vorbirii de catre cei din jur. Exista o lipsa de coordonare între ceea ce gândeste si ceea ce spune cel bâlbâit. Aceasta tulburare de limbaj poate aparea pe la 5-6 ani si chiar mai târziu – la vârsta adolescentei, ca urmare a unei emotii bruste sau a unei spaime mari. Cursivitatea exprimarii este grav afectata, prin aparitia unor blocaje iterative sau a unor spasme puternice, o data cu încercarea de rostire a primelor silabe din propozitii, sintagme sau chiar din cadrul unor cuvinte.

Bâlbâiala este considerata o tulburare a controlului motor al vorbirii, în care înlantuirea succesiva a sunetelor din cuvinte nu se mai poate realiza dupa modelul firesc si expresiv al unei limbi. în cazul ei apar reactii secundare, ca efect al încordarii si suprasolicitarii sistemului nervos, uneori fiind traita dramatic prin manifestari neurovegetative, schimbarea culorii fetei, transpiratie, tulburari de somn, cresc agitatia si nervozitatea, respiratia devine scurta si întrerupta, se vorbeste în timpul inspirului.

Aceasta tulburare de limbaj se manifesta într-o forma mai putin accentuata atunci când copilul vorbeste în soapta, când trebuie sa cânte (mai ales într-un cor) sau când ceea ce spune el este perturbat de un fundal zgomotos. în schimb, când este pus sa scrie sau sa deseneze, copilul cu bâlbâiala manifesta particularitati agravante sub forma alungirii grafemelor – unirea lor chiar – sau a dispararii lor accentuate.

Cauzele bâlbâielii pot fi:

.     imitarea de catre copiii mici a unor persoane adulte sau a unor copii care au un asemenea handicap;

.     bilingvismul;

.     traume psihice;

.     stres determinat de emotii, soc, sperieturi, spaime, deprimare afectiva, impresia de frustrare, de nedreptate;

.     tulburari ale respiratiei, manifestate prin aparitia spasmelor respiratorii si încercarea de a sili copilul sa adopte un ritm respirator total gresit, prin efectuarea unor inspiratii adânci, insistând sa faca pauze mari dupa fiecare cuvânt, pentru a evita pripirea;

.     factori de natura ereditara;

.     presiuni, actiuni cu caracter represiv, constând din anumite masuri educative gresite ale parintilor în legatura cu dereglarile din exprimarile copilului;

.     observatii dojenitoare asupra deficientelor de vorbire;

.     pedepse severe administrate de parinti pentru ca, în anumite situatii, copiii se bâlbâiau;

.     ironia, prin luarea în râs si imitarea bâlbâielii, cu scopul de a sili copilul sa fie atent în exprimare;

.     încercarea de a-1 face pe copil sa vorbeasca în fata strainilor, în împrejurarea în care acesta se jeneaza;

.     nemultumirea mamei (mai ales), pentru toate actiunile copilului;

.     dezaprobarea si critica foarte severa pentru cea mai mica eroare;

.     observatii cu ton ridicat, rastit, pâna la tipat;

.     hiperprotejarea copilului;

.     labilitate emotiva: treceri rapide de la o stare afectiva la alta, jena exagerata, tremur usor;

.     conflicte determinate de neîntelegeri între parinti si copii, pe de o parte, si între parinti, pe de alta parte;

.     dezorganizarea familiala.

Asadar, cauzele bâlbâielii sunt de trei categorii: conditii agravante, conditii favorizante si factori declansatori.Conditiile favorizante sunt reprezentate de: caracteristicile proceselor de excitatie si inhibitie (în hiperexcitabilitate bâlbâiala este mai frecventa), debilitate somato-psihica, mediu familial traumatizant (sufocare afectiva, parasiri, familii dezorganizate), supraîncordare nervoasa, imitatia. Conditiile agravante sunt: situatii în care trebuie sa vorbeasca copilul, atitudinea familiei fata de tulburarea de vorbire (ironizare, corectare permanenta etc.), bolidebilitante, regim de viata dezordonat (alternarea activitatii cu somnul, alimentatie bazata pe excitante). Factori declansatori pot fi stressul, emotivitatea crescuta etc.

Forme clinice ale bâlbâielii

Bâlbâiala poate sa apara sub trei forme clinice de manifestare: clonica, tonica si mixta. Bâlbâiala clonica (sau primara) este repetarea exploziva, involuntara a sunetelor sau a silabelor. Ea apare din cauza contractiilor musculare de scurta durata, când se introduc cuvinte/sunete parazite care se repeta de 2-3 ori, cursivitatea vorbirii fiind astfel întrerupta, iar aspectul discursului dezagreabil. Aceasta forma de tulburare implica o serie de dificultati la nivelul fonoarticulator (cele mai mari probleme ridicându-le cuvintele de legatura si pronumele),extralingvistic (fiind afectate ritmul, intonatia, tempoul sau pauza în propozitie/fraza), la nivel respirator (inversarea tipului de respiratie caracteristica sexului, cu tendinta de a vorbi în inspiratie), precum si la nivel comportamental (cresterea agresivitatii, a anxietatii etc).

Bâlbâiala tonica consta în întreruperea/blocarea cursivitatii vorbirii printr-o încordare subita a organelor de emisie, fiind vorba despre declansarea spasmului muscular de lunga durata. Atunci când acest spasm cedeaza, cuvintele blocate anterior erup cu o foarte mare explozie.De regula, cele doua forme de bâlbâiala se succed, în prima faza aparând tipul clonic (simptome manifestate inconstient, fara efort), urmat apoi de tipul tonic (copilul cu aceasta deficienta devenind constient de defect si facând eforturi mari pentru a-1 corecta).

Bâlbâiala mixta este, la rândul ei, de doua feluri: clono-tonica, în care predomina forma clonica si tono-clonica, în care predomina forma tonica.

 10-09-2019