sept. 102019
 

Tulburarile lexico-graflce sunt incapacitati paradoxale totale în învatarea si formarea deprinderilor de scris-citit, cunoscute sub denumirea de alexie-agrafie, sau incapacitati partiale denumite dislexie-disgrafie ce apar ca urmare a existentei unor factori psiho-pedagogici necorespunzatori sau neadecvati la structura psihica a individului, a insuficientelor în dezvoltarea psihica si a personalitatii, a modificarilor morfo-functionale de la nivelul sistemului nervos central, a deficientelor spatio-temporale si psihomotricitatii, a nedezvoltarii vorbirii care semanifesta prin aparitia de confuzii fi-ecvente între grafemele si literele asemanatoare, inversiuni, adaugiri, substituiri de cuvinte, sintagme, deformari de litere, neîntelegerea completa a celor citite sau scrise, etc. (E. Verza, 1983, p.58).

Tulburarile de scris-citit se clasifica în: partiale (disgrafia, dislexia) si totale (agrafia, alexia).

Tulburarile de limbaj scris-citit partiale reprezinta incapaci­tatea unui subiect (capacitate redusa) de a învata sa scrie si sa citeasca, chiar daca are parte de toata educatia posibila, chiar daca are o inteligenta corespunzatoare, chiar daca conditiile familiale, sociale etc. sunt mai mult decât favorabile.

Tulburarile de scris-citit deregleaza integrarea sociala, prin manifestarea, în multe cazuri, a unor comportamente antisociale, datorita unor esecuri si conflicte permanente, cât si instalarii unor trasaturicaracteriale negative: negativism, descurajare, inertia, nepasarea, teama de insucces, izolarea.

Dislexia este dificultatea de a citi, manifestata prin tulburari la nivelul perceptiei auditive, optice si kinestezice, mai general spus toate tulburarile ce intervin în achizitia cititului, în mecanismele acestuia.

Disgrafia, consta în incapacitatea copilului dezvoltat normal din punctul de vedere al limbajului, auzului si intelectului, de a învata corect si de utiliza scrisul în conditii normale.

Simptomatologie

In aceste tulburari de limbaj se manifesta tulburari în lexia (citirea) si grafia (scrierea) vocalelor si consoanelor, în despartirea cuvintelor în silabe, tulburari în lexia si grafia cifrelor si a numerelor naturale simple si a celor cu mai multe cifre.Exista confuzii între consoanele surde si cele sonore (p-b, t-d, c-g, f-v), inversiuni la nivelul silabelor, fonemelor si grafemelor, omisiuni sau salturi de cuvinte/rânduri în lexie si în grafice, omisiuni de prepozitii sauconjunctii, ritm lent al copierii si partial al citirii.

Manifestari ale disgrafiei:

.     confuzii constante si repetate între fonemele asemanatoare acustic, între litere si grafismul lor;

.     inversiuni, adaugiri, omisiuni de litere si grafeme, cuvinte sau chiar propozitii;

.     greutati în combinarea cuvintelor în unitati mai mari de limbaj;

.     tulburari ale lizibilitatii, ale laturii semantice;

.     grafemele sunt plasate defectuos în spatiul paginii, inegale ca marime si forma si au o asezare dezordonata;

.     textul este scurt, lacunar, fara unitate logica;

.     apar omisiuni de litere si silabe, cuvinte propozitii, sintagme;

.     contopiri de cuvinte, substituiri de grafeme, adaugiri de cuvinte, grafeme;

.     disortografii;

.     rânduri libere sau suprapuse;

.     nerespectarea spatiului paginii, redarea inegala a unor grafeme;

.     scrisul servil ca si cel în oglinda.

Manifestari ale dislexiei:

.     neputinta de a identifica si citi cuvinte ca un întreg cu o anumita semnificatie si sens;

.     cuvintele cu o lungime mai mare sunt realizate ca un întreg, dupa mai multe poticniri;

.     întreaga atentie se centreaza pe realizarea citirii cuvintelor ca un întreg si pe forma, care sa duca la o lectura cursiva, ceea ce împiedica întelegerea cursiva a textului;

.     sunt întelese si mai greu sintagmele, propozitiile, frazele, iar din cauza concentrarii asupra unitatilor disparate, contextul si subcontextul nu mai îndeplinesc rolul de suplinire si întregire a unor informatii;

.     greutati în citirea cuvintelor cu un grad mai mare de dificultate;

.     greutati în diferentierea cuvintelor si literelor asemanatoare, din punct de vedere auditiv;

.     greutati în trecerea de pe rândul citit pe urmatorul si tendinta de a-1 sari;

.     dificultati în întelegerea celor citite si în reproducerea lor;

.     omiterea unor foneme sau chiar a unor cuvinte;

.     plasarea incorecta a accentului, mai ales pe cuvintele polisilabice;

.     dificultati în pastrarea formei date a textului.

CAUZELE TULBURĂRILOR DE LIMBAJ SCRIS-CITIT

E. Verza stabileste doua tipuri de factori care pot produce tulburari ale limbajului scris-citit: factori ce apartin subiectului si factori ce apartin mediului. Dintre factorii ce apartin subiectului putem enumera: deficienta de ordin senzorial, gradul dezvoltarii intelectuale, slaba dezvoltare psihomotorie, starea sanatatii, reactiile nevrotice, conditiile motivationale. Factorii de mediu sunt slaba integrare în colectiv si în activitatea scolara, nivelul scazut socio-cultural al familiei, metode si procedee necorespunzatoare.

Dificultatile în deprinderea scris-cititului se pot datora unor cauze organice (leziune cerebrala) sau unorcauze functionale, cum ar fi blocajul emotiv. în neuropsihiatrie, termenii de dislexie-disgrafie sunt rezervati pentru acele tulburari în deprinderea scris-cititului care au un substrat organic si, ca atare, o etiologie, o simptomatologie si o evolutie specifice.

Deficientele dislexo-disgrafice pot fi consecinte ale dificultatilor de articulatie, care se transpun în limbajul scris-citit. Când lipsesc deficientele de pronuntie, tulburarile se datoreaza handicapului de la nivelul auzului fonematic.

Alte cauze ale acestor tulburari pot fi: sarcinile purtate dificil, nasterile grele, conditiile materiale si culturale scazute ale familiei, locul ocupat în raport cu ceilalti frati. O alta cauza este slaba dezvoltare a motricitatii sau a deficientelor din planul motric.

Mai pot determina asemenea tulburari incidentele survenite:

1) în antecedentele heredocolaterale, la genitori, frati si heredo-colaterali (alcoolismul sau abuzul de alcool, tuberculoza, bolile neurolo­gice si organice, bolile psihice, endocrinopatiile);

2)      în perioada sarcinii: disgravidia (toxicoza gravidica), traumele fizice si psihice, iminenta de avort, infectiile gravidei (bacteriene, virale sau cu protozoari, în cazul din urma malaria), intoxicatiile exogene sau endogene, tentativele de avort, medicatia folosita în sarcina;

3)      în perioada perinatala: postmaturitatea si excesul ponderal peste 4000 g, imaturitatea si deficitul ponderal sub 2800 g, distociile cu aplicare de forceps, operatie cezariana sau travaliu prelungit, suferinta fetala si sindromul neurovascular;

4)      în perioada postnatala: bronhopneumonia, toxicoza, infectiile repetate de cai aeriene superioare, rujeola si varicela – survenite sub vârsta de 1 an, tusea convulsiva pâna la 3 ani, encefalitele si meningitele pâna la 5 ani, traumatismele craniene grave pâna la 7 ani.

Toate aceste cauze pot duce la dificultati dislexo-disgrafice ca urmare a leziunilor cerebrale.

In urma cercetarilor s-au stabilit mai multe forme de dislexie-disgrafie în conditiile intelectului normal. Dislexo-disgrafia specifica sau propriu-zisa se manifesta printr-o incapacitate paradoxala în formareaabilitatilor de a citi si scrie. Dificultatile apar în dictare si compunere, dar copilul poate copia unele grafeme si poate silabisi la compunere.

Dislexo-disgrafia de evolutie sau de dezvoltare se manifesta prin incapacitatea de a realiza progrese însemnate în achizitia scris-cititului si se presupune ca la baza ei sta o cauza genetica. Copilul prezinta dificultati în întelegerea simbolurilor grafice, a literelor, cuvintelor, propozitiilor si sintagmelor. Apar omisiuni ale grafemelor, literelor, cuvintelor, înlocuiri, substituiri, inversiuni.

Dislexo-disgrafia spatio-temporala se caracterizeaza printr-o scrie­re si citire în diagonala, scrierea ondulata.

Dislexo-disgrafia pura sau consecutiva apare pe fondul afaziei, alaliei, hipoacuziei.

Dislexo-disgrafia motrica înregistreaza tulburari de motricitate caracterizate printr-un scris ilizibil, scris-cititul fiind neglijent, neregulat, inegal, tremurat, tensionat, rigid, prost organizat.

Dislexo-disgrafia lineara se manifesta prin incapacitate în trecerea de la rândul parcurs la urmatorul, sarire peste unele spatii, lasându-le libere.

Manifestarea acestor fenomene are un caracter constant si tendinta de a se agrava, prin consolidarea deprinderilor gresite si prin trairea dramatica pe plan intern a esecurilor.

In urma experimentelor, J. De Ajuriaguerra si colaboratorii sai au desprins cinci grupe de disgrafici.

Scrisul rigizilor este înclinat spre dreapta, cu directia foarte regulata, observându-se o crispare generala a ansamblului traseului, literele mult prea înalte fata de latime, buclele zonelor externe mult mai lungi decât late. Scrisul are un aspect colturos, înaintarea de la stânga la dreapta este haotica, rândurile înghesuite, literele corectate.

Scrisul astenicilor este mic, trasaturile sunt curbe, împrastiate în latime, literele sunt lipsite de fermitate, neregulate.

Scrisul impulsivilor da o impresie generala de precipitare, formele sunt imprecise, escamotate, punerea în pagina este sacrificata în favoarea rapiditatii, literele finale ale cuvintelor, barele lui t si accentele sunt repezite si prelungite.

Grupa celor neîndemânatici se caracterizeaza prin forme greoaie, rau proportionate, retusate, cu dimensiuni neregulate (hipertrofiate sau atrofiate), legaturile având caracter infantil.

Scrisul încet si precis are o încetineala substantiala, cu respectarea formelor scolare (m si au arcade regulate). Acesti copii sunt preocupati pentru punerea în pagina, rândul este pastrat, marginile respectate. Dar traseul lasa sa se vada semne discrete de tremuraturi si umflaturi care tradeaza fragilitatea grafomotorie latenta.

Tulburarile de scris-citit au o influenta negativa asupra personali­tatii atunci când ele sunt constientizate sau atunci când determina esecuri scolare repetate.

Exista mai multe categorii de copii care constientizeaza sau nu tulburarile de scris-citit:

.  cei care nu constientizeaza si nici nu sesizeaza manifestarile tipice dislexo-disgrafice la altii;

.  copii care sesizeaza deficienta respectiva la altii, dar nu-si dau seama de propriile lor dificultati;

.  copii care îsi dau seama de deficienta respectiva atât la ei cât si la altii, dar manifesta incapacitatea de a se corecta;copii sensibili fata de deficienta si care fac progrese remarcabile în îndepartarea ei, depunând un efort activ în raport cu influentele logo­pedice.

S-au desprins mai multe categorii de dislexo-disgrafii în functie de diversele dificultati pe care Ie întâmpina copilul.

Scris-cititul lent, stacato cuprinde cea mai mare categorie de elevi, caracterizat prin mari dificultati la scris si o oarecare repulsie la citit. Se înregistreaza doua faze: când copilul scrie marunt, „puchinos”, înghesuie grafemele si când grafemele sunt inegale ca marime si depasesc spatiul normal din pagina. Copilul este constient de dificultatile sale si foarte receptiv la activitatea terapeutica. Acesti subiecti sunt bine si foarte bine dotati intelectual si au rezultate scolare bune. La cei mai multi putem întâlni o usoara stângacie sau lateralitate încrucisata. Cei care prezinta dificultati în corelarea complexului sonor cu simbolul grafic si în întelegerea sensului conventional al simbolurilor lexiei reprezinta alta categorie. Copilul este neputincios în a identifica si citi cuvântul ca un întreg cu o anumita semnificatie si sens.. Aceasta tulburare este întâlnita atât la copii normali, cât si la cei cu handicap de intelect sau tulburari psihice. Printre cauzele acestei dificultati putem enumera: tulburari la nivelul perceptiilor acustico-vizuale, la nivelul proceselor cognitive, întreaga atentie se centreaza pe realizarea citirii cuvântului ca întreg si pe forma care sa duca la o lectura cursiva, ceea ce împiedica asupra întelegerii adecvate a textului.

O alta categorie de dislexo-disgrafici sunt cei care prezinta dificultati în respectarea regulilor gramaticale si caligrafice. Trebuie lamurit faptul ca nu vor fi luate în considerare ca erori disgrafice si dislexice acele disortografii sidificultati caligrafice ce se datoresc necunoasterii regulilor respective. Disortograficul citeste sau scrie fara sa respecte sau sa puna punctul, virgula, semnul exclamarii, al întrebarii, linia de dialog. El poate scrie cu litera mare si la mijlocul cuvântului sau poate începe propozitia sau fraza cu litera mica. In citire are loc o vorbire lenta, monotona, pauzele sunt sterse, iar din punct de vedere caligrafic scrierea disgraficului nu este dreapta, se alungesc unele grafeme comparativ cu altele, unele sunt prea mici, altele prea mari, rândurile se suprapun.

Dislexo-disgrafia care prezinta omisiuni de litere, grafeme si cuvinte, este foarte des întâlnita la cei ceprezinta tulburari de pronuntie. In scris sunt omise grafemele de la sfârsitul cuvintelor în dictari si compuneri.

Fenomenul nerespectarii spatiului paginii, sarirea si suprapunerea rândurilor sunt frecvente în handicapurile de vedere, la cei cu tulburari oculo-motorii, la stângacii care scriu cu mâna dreapta sau stânga si în ambidextrie. Fenomenul poate exista si în lipsa acestora atunci când se formeaza deprinderi incorecte de scris-citit sau când apar unele tulburari la nivelul proceselor cognitive. In citire, dislexicul poate parcurge acelasi rând ori sa sara unul sau mai multe fara sa-si dea seama. Disgraficul nu-si poate citi propriul scris si nu poate respecta spatiul paginii, sarind si suprapunând rândurile.

Scrisul servil si scris-cititul ca în oglinda sunt fenomene des întâlnite în rândul celor cu tulburari de scris-citit. Scrisul servil se manifesta prin înclinarea exagerata spre dreapta sau spre stânga a literelor, grafemelor, acestea fiind executate alungit. Scris-cititul ca în oglinda se realizeaza printr-o rotire a grafemelor si literelor în asa fel încât se ajunge la o reflectare inversa a imaginii respective pe creier. Acest fenomen se manifesta mai frecvent în debilitatea mentala si la copiii stângaci. O astfel de tulburare poate fi pusa si pe seama afectiunilor encefalului, determinate de meningite sau dereglari ale emisferei drepte din regiunea parietala inferioara a creierului.

Tulburarile de limbaj scris-citit totale

Alexia reprezinta pierderea capacitatii de a citi si de a întelege limbajul scris. Subiectul alexie vorbeste normal, raspunde corect Ia între­bari, întelege ceea ce i se spune, poate scrie corect dupa dictare sau chiarspontan, dar nu întelege un text scris.

Agrafia reprezinta pierderea capacitatii de a scrie, la o persoana, care înainte scria normal. Subiectul cu agrafîe poate scrie un cuvânt, daca copiaza litera cu litera. Cauza agrafiei este reprezentata de lezarea lobului parietal stâng.

Diagnosticul acestor tulburari de limbaj scris-citit se pune la sfârsitul clasei I. a

 10-09-2019