feb. 252019
 

Vorbirea copilului se dezvoltă în procesul comunicării cu oamenii din jurul său. La vârsta preșcolară se pun bazele dezvoltării vorbirii, de aceea este important să-i acordăm o atenție deosebită.

Copilul de vârstă preșcolară mare (5-6 ani) trebuie să poată pronunța clar toate sunetele, să le deosebească la auz, să recunoască locul sunetului în cuvânt și să deosebească sunetele asemănătoare (z-s, j-ș, b-p, etc,). În mod deosebit, la această vârstă se va urmări perfecționarea pronunției în sensul reproducerii cu claritate și exactitate a grupurilor de sunete (st, cr, tr, pr, pt, lt, bl, pl, etc.) și a diftongilor (ai, oi, au, ei, eu, ea, etc.). Copilul învață să separe cuvintele din propoziții, să despartă în silabe cuvintele, să identifice un sunet din cuvânt.  Acum este esențial pentru copil să-si formeze deprinderea de a se corecta singur (autocontrol) la pronunția sunetelor.

Pentru diferențierea pronunției greșite de cea corectă, copilul va exersa în oglindă modul corect de articulare al sunetului demonstrând poziția corectă a limbii, a buzelor, obrajilor și maxilarelor. După exersarea poziției corecte de articulare a sunetului se încearcă emisia acestuia în șoaptă și apoi cu voce normală. Sunetul corectat va fi exersat în cuvinte astfel: în poziție inițială urmat de o vocală, în poziție mediană precedat și urmat de o vocală, în poziție finală precedat de o vocală; în poziție inițială urmat de o consoană, în poziție mediană precedat de o vocală și urmat de o consoană, în poziție finală precedat de o consoană; în poziție mediană fiind precedat și urmat de o consoană (interconsonantic); sunetul se regăsește de 2 ori în cuvânt.

Exerciții pentru realizarea izolată a sunetului (impostația sunetului):

Sunetul S: limba se plasează la nivelul incisivilor inferiori, marginile ei sunt apropiate de dinții arcadei inferioare formându-se astfel șanțul median al limbii pentru scurgerea suflului de aer rece (la emisia sunetului se poate simți cu dosul palmei); dinții sunt ușor depărtați (distanța optimă este de 2 mm); buzele deschise – zâmbind.

Sunetul Z: are același punct de articulare ca sunetul S, diferența constă în sonorizarea sunetului, pentru articularea corectă a sunetului se face diferențierea sonoră și tactilă între S și Z (punând mâna în dreptul gâtului simțim vibrațiile în dreptul laringelui).

Sunetul Ț: vârful limbii se sprijină în spatele incisivilor inferiori, partea mediană a limbii este ridicată și atinge alveolele superioare (limba este ca un pod); buzele zâmbesc, dinții sunt depărtați (distanță de 3 mm) pentru a permite expulzarea aerului cu putere.

Sunetul Ș: limba are vârful ridicat în interiorul cavității bucale, marginile limbii se apropie de molarii superiori (limbă cupă); buzele sunt rotunjite, suflarea aerului se concentrează pe linia mediană între limbă și palat; sesizarea aerului cald la emisia sunetului se face cu dosul palmei.

Sunetul J: are același mod de articulare ca sunetul Ș, se realizează cu mai puțină încordare la suflarea jetului de aer (iese aer cald), se obține prin vibrațiile laringiene și ușoara vibrație a vârfului limbii.

Sunetele CE-CI: limba atinge cu vârful palatul dur iar marginile acesteia ating molarii superiori; buzele sunt rotunjite; la ieșirea suflului de aer limba se desprinde brusc de palat, sunetele fiind explozive (ca la sunetul Ț).

Sunetele GE-GI: emisia acestor sunete este asemănătoare cu a sunetelor CE-CI, diferența constă în sonorizarea care se percepe punând mâna pe gât la nivelul corzilor vocale în timpul emisiei.

Exersarea poziției corecte de articulare a unui sunet se realizează în oglindă pentru o mai bună conștientizare (autocontrol) a poziției limbii, buzelor, maxilarelor, obrajilor; pentru diferențierea pronunției greșite de cea corectă; diferențierea sunetelor între ele; depistarea unui anumit sunet într-un cuvânt.

Pentru emiterea independentă și fixarea în cuvânt a unui anumit sunet se folosesc imagini a căror denumire conține sunetul interesat. Se pot realiza și liste de cuvinte pentru consolidare și formarea de automatisme de articulare în vorbirea independentă a copilului.

Material verbal pentru fixarea și consolidarea sunetelor CE-CI:

  • ce, cea, ceai, ceas, ceapă, ceară, ceată, ceartă, ceașcă, ceainic; cioc, ciob, ciot, ciocan, cioban, ciorap, ciudat, ciulin, cioară, ciocolată
  • cec, cer, cere, cerc, cerb, cerdac, cenușă, celulă, centură, cerneală, celofan; circ, ciuf, cine, cină, citit
  • acea, acei, ocean, cocean, briceag; căciulă, picior, delicios, lipicios
  • măceșe, bocet, secetă, acetonă; vecin, sucit, răcit, oricine, bicicletă
  • dulceață, surcea; salcie, calciu, minciună, piscină
  • concediu, purcel, concert, muncește; muncitor
  • taci, maci, faci, saci, meci, seci, mici, bici, nuci, duci, coci, deci, dovleci, aduci, apuci, arici, pisici, pitici, papuci; melci
  • ace, face, tace, rece, zece, capace, purice, place; dulce
  • cercel, cercetare, cearșaf; cinci, ciuperci; Cecilia

Cerul e cenușiu. Cici are cercei. Ariciul are multe ace. Duci la Tecuci doi saci de nuci. Din cireșe fac cercei. Marcele, mănânci ciupeci? Cecilia aduce cinci dovleci. Tu mănânci dovleci?  Vecina coace dovleci.

Părintele trebuie să continue și să întărească munca logopedului exersând cu copilul acasă modul corect de articulare a sunetului prin demonstrarea în fața oglinzii a poziției corecte, să încerce emiterea sunetului în șoaptă, apoi cu voce normală, să exerseze sunetul în silabe, cuvinte, propoziții.

După corectarea sunetului, fixarea și consolidarea acestuia în cuvânt se poate face căutarea poziției sunetului intr-un cuvânt dat (inițial, median și final). Copilul are în față literele încă de la primele exerciții și va fi învățat să asocieze sunetul cu litera astfel încât copilul ajunge să diferențieze fără probleme sunetele componente ale unui cuvânt și în același timp să recunoască toate literele. Literele vor avea sens pentru copil numai dacă le va înțelege ca pe niște semne care reprezintă, în scris, sunetele ce alcătuiesc cuvintele. Fiecare sunet are litera lui care îl reprezintă. Se începe cu sesizarea primului sunet din cuvânt, apoi același sunet în poziție finală și apoi mediană.

Contribuția părinților este un factor esențial în permanentizarea rezultatelor obținute. Activitatea de repetare este extrem de importantă pentru că numai astfel copilul se apropie tot mai mult de modelul corect pe care îl dorim.

 25-02-2019